Gabriel Baicu - The New Reformation
La Nouvelle Reformation - Noua Reforma

Articole

 

Despre cât de multă inspiraţie conţin textele Noului Testament

 

 

Gabriel Baicu

11. 07.  2012

          

„Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.” (2 Timotei 3; 16-17)

Problema este că acest text, care este cuprins în N.T., mărturiseşte despre sine însuşi că este insuflat de Dumnezeu. Isus (Iisus) însă a spus că nu putem să avem garanţii atunci când cineva şi adaug eu, ceva emite pretenţii despre sine însuşi. „Dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.” (Ioan 5; 31) De fapt acest text, care se află în 2 Timotei 3; 16-17 este situat în conţinutul unei epistole care este considerată de aproape toţi cercetători N.T., ca ne fiind scrisă de apostolul Pavel. În acest context, ce încredere putem să avem într-un text care se află într-o epistolă care nu aparţine celui care pretinde ea că aparţine? Nici o încredere. De ce? Pentru că teologia pe care o conţine epistolele 1 şi 2 Timotei nu este aceeaşi, este chiar opusă teologiei pe care a susţinut-o apostolul Pavel şi la care subscriu şi eu personal, adică aceia a îndreptăţirii prin credinţă, nu doar prin fapte. De exemplu, în 1 Timotei cap. 2, cu versetul 15, ni se comunică că femeile vor fi mântuite prin naşterea de fii, dar această învăţătură se opune drastic atât învăţăturii lui Isus (Iisus), cât şi celei prezentată de Pavel. A se vedea amănunte pe situl www.bisericaspiritualaunica.com broşura intitulată „Rolul femeilor în Creştinism şi problema autorităţii.”

De fapt, dacă suntem atenţi, vom observa că în N.T. ni se oferă indicaţii despre felul în care au fost constituite unele din textele sale. Evangheliile nu au fost scrise prin inspiraţie directă, din partea lui Dumnezeu, aşa cum greşit sunt învăţaţi Creştinii de către Bisericile instituţionale, ci ele au fost scrise prin documentare, adică autorii lor au consemnat în scris naraţiunile care circulau oral, în comunităţile creştine, la data când evangheliile au fost scrise. Există dovada acestei afirmaţii? Desigur. Iată textul: „Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi, după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajuns slujitori ai Cuvântului, am găsit şi eu cu cale prea alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de amănuntul asupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele, ca să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor, pe care le-ai primit prin viu grai.” (Luca 1; 1-4)

Dacă a primit direct de la Dumnezeu textul evangheliei sale, prin inspiraţie, de ce a mai fost nevoie ca evanghelistul Luca, să facă cercetări personale, cu de amănuntul, asupra a ceea ce a scris în evanghelia sa? Ce ne spune textul citat mai sus? Ne spune faptul că Luca nu a fost inspirat direct de Dumnezeu şi că ceea ce a scris el în evanghelia sa şi cel mai probabil şi în cartea Faptele Apostolilor se datorează „cercetărilor cu de amănuntul,” pe care Luca le-a făcut printre cei care au păstrat în memoria lor, în mod direct, sau prin transmitere de la înaintaşi, lucrurile care s-au petrecut în timpul vieţii lui Isus (Iisus) pe pământ. Cu alte cuvinte, transmiterea s-a făcut prin tradiţie orală. Dacă Luca ar fi fost inspirat direct de Dumnezeu nu ar mai fi avut nevoie să cerceteze, să se documenteze, ci tot ceea ce a scris ar fi venit de la sine, în mod direct, automat. Lucrurile nu s-au întâmplat însă în acest mod şi Luca a procedat ca orice istoric, care face cercetări înainte de a scrie un document, care reflectă trecutul. Dacă Evanghelia lui Luca nu este scrisă prin inspiraţie directă şi nici Faptele Apostolilor, adică o foarte importantă parte din N.T., avem toate motivele să credem că şi celelalte evanghelii au fost scrise la fel. De ce? Pentru că între evanghelii există ne numărate nepotriviri, pe care oricine le poate constata, atunci când compară aceleaşi povestiri între ele, aşa cum sunt prezentate de către cele patru evanghelii canonizate, adică aparţinând de canonul biblic. Dacă evangheliile ar fi fost cu adevărat inspirate de Dumnezeu, aceste nepotriviri nu ar exista. De altfel Luca ne spune că şi alţii s-au apucat să alcătuiască „o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi.” Despre care alţii este vorba? Pot fi aceştia ceilalţi evanghelişti? De ce nu? Pe de altă parte, textele originale ale evangheliilor nu s-au păstrat şi ceea ce există în momentul de faţă sunt doar copii care de multe ori nu se potrivesc între ele, din punctul de vedere al unor aspecte de conţinut. Prin copiere repetată multe din texte au fost denaturate, modificate şi chiar completate, cu unele adăugiri.

Eu nu afirm că nu există un ghidaj al lui Dumnezeu asupra scrierii Bibliei, dar exactitatea, adică precis cuvintele folosite în textele originale, s-au pierdut, în parte, odată cu manuscrisele, care conţineau aceste texte originale. N.T. este doar cuvântul despre Cuvântul lui Dumnezeu, iar Cel din urmă este Isus (Iisus) Cristos. Ghidajul lui Dumnezeu nu a însemnat, în nici un caz, dictarea textelor biblice de către El, către scriitorii Bibliei, deoarece aceştia, cum ar fi, de exemplu Luca, aşa cum o spune el personal, s-au documentat asupra întâmplărilor petrecute în trecut, înainte de a scrie şi nu au primit prin dictare, sau prin inspiraţie directă de la Dumnezeu, faptele întâmplate. Ei au folosit martori ai acestor evenimente şi fiecare ştie că mărturiile celor care văd, sau aud, despre un eveniment nu se potrivesc niciodată între ele. Unii martori mărturisesc doar din sursa a doua, sau a treia şi acest lucru diminuează foarte mult valoarea acestor mărturii. Dimpotrivă, eu afirm că Biblia, singură, fără contactul personal cu Isus (Iisus) Cristos, al fiecărui credincios în parte, nu reprezintă o mărturie absolută, valabilă în toate detaliile, a ceea ce s-a petrecut pe pământ, atunci când Isus (Iisus) a îndeplinit misiunea sa. Multe detalii sunt probabil preluate, în mod deformat şi unele lucruri, din cele spuse de Isus (Iisus), sunt omise, dar altele sunt adăugate ulterior şi nu au fost spuse de fapt de El.

Luca a folosit povestirile pe care comunităţile creştine le păstrau şi le spuneau despre Isus (Iisus) şi a folosit ca sursă şi evanghelia lui Marcu, care este socotită ca fiind mai veche. N.T., citit în mod literal, fără înţelegerea pe care o dă Duhul lui Dumnezeu, prezent în persoana celui care citeşte, nu ne duce la înţelegerea corectă a Creştinismului. O interpretare pur literală a textelor ne îndepărtează, nu ne apropie de cunoaşterea lui Dumnezeu. Litera omoară, pe când Duhul dă viaţă. (2 Corinteni 3; 6) N.T. reprezintă o inspiraţie pentru noi, prin aceea că ne inspiră să credem ceea ce Duhul Sfânt ne determină să credem, atunci când citim textele sale. Scriptura este inspirată numai în măsura în care credinţa noastră, inspirată de Dumnezeu, îl regăseşte pe El, în textele scrierilor Bibliei. În raportul dintre textele N.T. şi conştiinţa noastră, conştiinţa noastră luminată de Dumnezeu este aceea care validează, pentru noi, fiecare text al N.T. Orice interpretare a N.T., care nu vine din noi, adică din inspiraţia dată nouă de Dumnezeu, nu are valoare pentru noi. Bineînţeles că N.T. conţine faptele şi spusele reale ale lui Isus (Iisus), cu observaţia făcută anterior, aşa cum s-au păstrat ele în comunităţile creştine, de unde au fost preluate, când au fost scrise, dar textele sale nu sunt scrise la dictarea lui Dumnezeu şi din acest motiv ele conţin multe nepotriviri. Pe de altă parte, aceste fapte şi spuse au relevanţă pentru noi personal, numai în măsura în care înţelesul lor profund, spiritual, ne este descoperit de Duhul lui Dumnezeu, direct în conştiinţele noastre.

În orice caz, afirmaţia că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu ar putea, în mod exact şi în ultimă instanţă să fie valabilă numai pentru Scripturile existente în momentul în care această afirmaţie a fost scrisă. Trebuie menţionat faptul că epistolele atribuite apostolului Pavel sunt printre primele scrieri ale N.T. şi atunci când acestea au fost scrise încă nu existau, ca fiind scrise, evangheliile sau alte texte care astăzi se regăsesc în conţinutul N.T. Prin urmare, întrucât afirmaţia este prezentată la timpul prezent şi nu la viitor, adică nu se scrie că toată Scriptura va fi insuflată de Dumnezeu, ci că este insuflată de Dumnezeu, chiar dacă această afirmaţie ar fi fost făcută de apostolul Pavel, cea ce nu este cazul, totuşi această susţinere nu se putea referi la alte scrieri ale N.T., care au fost întocmite ulterior, ci ar fi putut cuprinde numai textele existente la data când afirmaţia, de mai sus, a fost scrisă. Dar, în fondul ei, afirmaţia că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu este inexactă, dacă prin insuflat se înţelege dictat de către Dumnezeu.                           

Epistolele 1 şi 2 Timotei nu sunt scrise de apostolul Pavel, ci probabil de colaboratori de ai lui, care s-au folosit de numele său pentru a da autoritate acestor scrieri. Vă prezint câteva linkuri ale unor situri care conţin aceste informaţii. Siturile în limba română nu sunt foarte bine documentate şi de aceea vă voi oferi linkuri şi ale unor situri în limba engleză. Nu trebuie să mă credeţi pe mine, ci este indicat să cercetaţi singuri aceste lucruri asupra cărora eu doar vă atrag atenţia. De ce fac acest lucru? Pentru că românii, din ţară şi diaspora, sunt poate cei mai manipulaţi şi dezinformaţi Creştini de pe mapamond, sunt bine ţinuţi sub control de instituţiile bisericeşti, care încearcă să îi piloteze unde vor ele, dar nu către adevăr.

Iată siturile:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Epistolele_pauline

http://en.wikipedia.org/wiki/Authorship_of_the_Pauline_epistles

www.religioustolerance.org/chr_ntb3.htm  www.systematicchristianity.org/TheLettersOfPaul.htm 

Există multe situri pe această temă, care exprimă păreri pro şi contra în legătură cu acest subiect. Personal sunt convins că 1 şi 2 Timotei nu reprezintă concepţiile apostolului Pavel despre credinţa creştină şi că ele chiar contrazic aceaste concepţii.

 

Cuprins mesaje
Categorii
Video

Navigare website

 

Nou!

 

 

Mesaje actualizate

 

Religia crestina in lumea de astazi

Pentru a clarifica afirmația că România este o țară creștină, afirmație trâmbițată de unii propagandiști care se pretind a fi vocea tradiției și apărători ai credinței creștine trebuie să pornim de la o anumită premisă...

uploaded: 29. 12. 2015

read more

 

Fanatismul religios

O credință religioasă foarte puternică poate duce la intoleranță atunci când întâlnește o altă credință religioasă la fel de puternică. Pentru un om care se angajează total într-o credință religioasă intoleranța față de alte religii este o tendință naturală...

uploaded: 15. 12. 2015

read more

 

Crestinii si Crestinismul divizat

Deseori, în ultima perioadă de timp, am fost întrebat de ce religie sunt și răspunsul a fost, cum este de la sine înțeles, mereu același, sunt Creștin. Din nefericire, aceasta a devenit o religie inacceptabilă pentru timpurile noastre.

uploaded: 26. 10. 2015

read more

 

Calea ingusta care duce la viata

Puritatea doctrinară și puritatea morală sunt două lucruri foarte diferite. Din nefericire mulți Creștini le confundă între ele și consideră că dacă este cineva mai fidel unei anumite doctrine creștine cu atât este mai pur din punct de vedere moral în ochii lui Dumnezeu...

uploaded: 21. 09. 2015

read more

Postul Crestin

Unele Biserici instituționale au denaturat practicarea Creștinismului așa cum a fost acesta indicat de Isus (Iisus). Ele au înlocuit învățăturile Mântuitorului cu tradiția lor adică cu tot felul de ritualuri care țin loc de o autentică practică creștină. Astfel postul a devenit un surogat prin care se înlocuiesc alte valori cum ar fi generozitatea, sacrificiul de sine, cinstea, interesul pentru aproapele nostru, dragostea creștină.

uploaded: 18. 07. 2015

read more

Chipul si asemanarea lui Dumnezeu

Toate doctrinele Bisericilor instituționale sunt imperfecte și mărginite în capacitatea lor de a îl cuprinde în înțelegerea lor pe Dumnezeu. Nici o organizație religioasă nu are capacitatea de a îl reflecta pe Dumnezeu în frumusețea caracterului Său...

uploaded: 05. 07. 2015

read more

Natura divina din om

Atunci când ne naștem nu suntem numai carne păcătoasă, avem în noi imaginea lui Dumnezeu, deoarece am fost făcuți după chipul și asemănarea Lui...

uploaded: 12. 06. 2015

read more

Libertatea de a il alege pe Dumnezeu si impietrirea inimii

Am scris eu oare, în articolul precedent, că Dumnezeu este nedrept și că salvează pe oricine dorește, în mod arbitrar, fără criterii, dar și că împietrește inima oricui dorește, și că astfel împiedică aceea persoană să fie salvată? Am afirmat cumva că Dumnezeu poate împietri inima unui om și astfel îl poate ține departe de credință, și că, după acest fapt, tot El îl azvârle apoi în iad, pentru a fi chinuit veșnic?...

uploaded: 10. 05. 2015

read more

Pacatul, vinovatia si responsabilitatea crestina

Religia creștină, la fel ca multe alte religiii, este un fenomen complex care nu se oferă cu ușurință celor credincioși, spre cunoaștere și spre înțelegere, în lipsa unor repere spirituale sigure. Reperele ne sunt necasare pentru a ne putea orienta și a da un sens credinței pe care o considerăm ca fiind și credința noastră. Să abordăm un prim reper...

uploaded: 21. 03. 2015

read more

Revolta lui Satana si necesitatea revelatiei

Este adevărat că Dumnezeu a iubit foarte mult lumea, a se înțelege toată creația Sa, încât a dat pe Fiul Său să moară pentru ea pe cruce. (Ioan 3; 16) Este la fel de adevărat că și omul, prin Omul Isus (Iisus) atât de mult l-a iubit pe Dumnezeu încât  s-a sacrificat pe Sine pentru El și a fost gata să își dea viața pe cruce pentru ca Dumnezeu să poată să guverneze în pace asupra universului și să poată să îl învingă pe Satana, dușmanul Său....

uploaded: 19. 02. 2015

read more

Fiul Omului

Cu alte cuvinte, dacă Dumnezeu le-ar fi arătat îngerilor dragostea pe care a dorit să o demonstreze la cruce, înainte de căderea în neascultare a lui Satana, ar fi spulberat dinainte orice îndoială a lor și nu ar mai fi fost nevoie de crucea Golgotei. Întrebarea este dacă pentru a putea face această demonstrație Dumnezeu avea nevoie absolută de om, adică dacă El putea manifesta această dragoste față de îngeri, așa cum a făcut-o față de oameni?...

uploaded: 19. 01. 2015