ADVENTISTII DE ZIUA A 7-A 

SI MIEZUL DOCTRINEI LOR

Nu există nici o dovadă în Biblie că primii Creştini dintre neamuri considerau ţinerea unei anumite zile de odihnă ca fiind obligatorie. Primii Creştini, care erau Evrei convertiţi, continuau să respecte sabatul şi alte obiceiuri evreieşti. Pentru Creştinii dintre neamuri lucrurile nu erau atât de clare. Ei au dezbătut mult această problemă şi alte elemente ale tradiţiei iudaice, stare de fapt care se reflectă în scrierile apostolului Pavel. Primele scrieri ale N.T. sunt cele ale lui Pavel şi acestea sunt axate în principal pe respingerea tradiţiilor, obiceiurilor şi a Legii iudaice, atât a Legii ceremoniale, dar şi al cadrului formal, în care era exprimată Legea morală. Pavel respinge ca fiind obligatorie pentru Creştini ideea ţinerii oricărei zile, deci şi a zilei de sabat săptămânal, pe care o consideră a fi doar o umbră a lucrurilor viitoare, adică un simbol care arăta către Cristos. 

16 Nimeni, dar, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, 

Rom 14.3-10; Rom 14.13; Rom 14.2-17; 1Cor 8.8; Rom 14.5; Gal 4.10; 

17 care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos. 

Evr 8.5; Evr 9.9; Evr 10.1; (Coloseni 2; 16-17)

Pavel ne spune că nici o zi nu este obligatorie, pentru a fi ţinută. Cine ţine o zi, pentru Domnul o ţine, cine nu ţine o zi, tot pentru Domnul nu o ţine, fiecare să fie pe deplin încredinţat în cugetul său. (Romani 14; 5) Eu sunt încredinţat că nu trebuie ţinută nici o zi; dacă altcineva este încredinţat că trebuie ţinută, nu o să îl judec pentru aceasta şi nu o să îl declar „satanist,” aşa cum procedează Adventiştii de ziua a 7 a, cu cei care cred că nu trebuie ţinută sâmbăta, ca şi zi de odihnă. Cât priveşte alimentaţia, carnea, în general şi carnea de porc, în special, nu sunt sănătoase pentru alimentaţie şi ar fi bine, după părerea mea, să fie evitate. Câteodată însă, în anumite condiţii ele nu pot fi evitate şi a impune restricţii alimentare pentru Creştini, pentru motive religioase, mi se pare a fi profund greşit. Dietele alimentare nu pot fi impuse ca o condiţionare a credinţei. Nici Musulmanii nu mânîncă carne de porc, face acest lucru din religia lor, o religie întru totul corectă? După părerea multora acesta nu este un element suficient pentru evaluarea unei religii. Eu sunt deplin convins că nu trebuie ţinut sabatul, ca şi zi de odihnă, în ziua de sâmbătă, deoarece adevăratul sabat N.T. este Isus (Iisus) şi ziua de odihnă este ‚astăzi,’ adică ziua când ni se dezvăluie El, în mod personal, printr-o dovadă de putere, prin Duhul Sfânt. 

4 Căci într-un loc a vorbit astfel despre ziua a şaptea: „Dumnezeu S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrările Lui.” 

Gen 2.2; Ex 20.1; Ex 31.17; 

5 Şi aici este zis iarăşi: „Nu vor intra în odihna Mea!”

6 Deci, fiindcă rămâne ca să intre unii în odihna aceasta şi pentru că aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună n-au intrat în ea, din pricina neascultării lor, 

Evr 3.19; 

7 El hotărăşte din nou o zi: „astăzi” – zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” 

Ps 95.7; Evr 3.7; 

8 Căci, dacă le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu după aceea de o altă zi. 

 

9 Rămâne, dar, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. 

10 Fiindcă cine intră în odihna Lui se odihneşte şi el de lucrările lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrările Sale. (Evrei 4 ; 4-10)

Problema este că Adventiştii nu mai apucă să vorbească de nimic altceva decât de sabatul zilei a 7 a şi despre mâncarea cărnii de porc. Aceasta este toată procuparea lor. Isus (Iisus) a dat o altă Lege, care explică Legea celor zece porunci şi a spus : "Vă dau o poruncă nouă" Această poruncă conţine toată Legea morală a N.T. (Ioan 13; 34-35) Între V.T. şi N.T. există deosebiri fundamentale, deoarece este vorba despre două 'legăminte' diferite. Vechiul legământ şi asprimea lui Dumnezeu s-au dovedit a fi un dezastru total, deoarece Evreii nu doar că l-au respins pe Dumnezeu, în repetate rînduri, dar au sfârşit prin a îl răstigni. Copii şi-au ucis Tatăl deoarece nu au înţeles, cu adevărat, ceea ce dorea Tatăl de la ei şi mai ales metodele lui dure de petagogie. Dumnezeu a schimbat tactica lui petagogică şi acum ne arată "ce are în inimă" şi că asprimea lui este doar o faţetă a caracterului Său şi că ne iubeşte până la moarte.

N.T. reprezintă o ruptură dramatică, faţă de V.T., adică o falie, care a presupus moartea Fiului lui Dumnezeu. N.T. nu este o continuare lină a V.T., aşa cum greşit interpretează Adventiştii şi de asemenea trebuie menţionat că religia iudaică şi religia creştină sunt două religii foarte diferite, nu sunt o singură religie. Există o legătură între ele şi Isus (Iisus) era Evreu, dar există şi o ruptură fundamentală, generată de crucea lui Cristos. Văzută ca o singură religie, cum o văd Adventiştii, jertfa lui Isus (Iisus) devine inutilă. Este de ajuns deci, susţin Adventiştii de ziua a 7 a, să ne întoarcem la ţinerea sabatului şi la absistenţa de la carnea de porc şi totul este în regulă. Nu este însă de loc aşa deoarece Evreii ţineau cu stricteţe sabatul, chiar exagerat şi nici vorba să mănânce carne de porc, dar lucrul acesta nu i-a împiedicat să îl răstignească pe Fiul lui Dumnezeu. Acelaşi lucru fac astăzi Adventişii de ziua a 7 a, care în loc să vorbească despre relaţia personală, pe care trebuie să o avem cu Isus (Iisus) Cristos, vorbesc, la fel ca şi Evreii, numai despre sabat şi carnea de porc. Dovada se poate vedea dacă urmăriţi atent discuţiile de pe web-siturile lor. Adventiştii procedează la fel ca şi Evreii, dacă vorbeşti numai de Isus (Iisus) şi îl pui pe El în centrul discuţiei, unii dintre ei te numesc 'satanist,' aşa cum spuneau şi despre Isus (Iisus), atunci când El făcea minuni în mijlocul lor.

24 Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” 

Mat 9.34; Marc 3.22; Luc 11.15; (Matei 12; 24)

Nu contest că, in virtutea tradiţiei bine împământenite, pentru o lungă perioadă de timp, până la împăratul Constantin, unii Creştini, mai ales cei proveniţi dintre Evrei sau cei aflaţi sub influenţa învăţăturilor acestora, ţineau sâmbăta, ca şi zi de odihnă. Existau Creştini care "se tăiau împrejur," iar alţii nu mâncau carne de porc. Despărţirea dintre cele două religii s-a făcut treptat şi dureros. Pavel însă s-a plasat clar împotriva Creştinismului iudaizant şi a explicat cu lux de amănunte şi de ce. Pavel a folosit orice ocazie, pentru a vorbi oamenilor despre Isus (Iisus), s-a dus chiar printre greci şi a vorbit în Agora, forul unde ei se întâlneau şi discutau. Dacă a vorbit în Agora, însemna lucrul acesta că Pavel era grec? El ne spune că obişnuia să devină Evreu cu Evreii şi grec cu Grecii şi de asemenea barbar cu barbarii. El însă, ca şi religie, nu mai era Evreu, nu era nici Grec şi nici barbar. Pavel a devenit Creştin şi a explicat clar ce înseamna acest lucru. A fi Creştin înseamnă, pe scurt, să îţi pui toată nădejdea în Persoana lui Isus (Iisus), în relaţia personală, pe care o avem cu El şi să nu punem alte abstacole, în calea celor credincioşi.

Iată însă ce trebuie ţinut şi ce nu trebuie ţinut conform hotărârii adunării Bisericii din Ierusalim : 

5 Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 

Fapt 15.1; 

6 Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 

7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. 

Fapt 10.20; Fapt 11.12; 

8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. 

1Cron 28.9; Fapt 1.24; Fapt 10.44; 

9 N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţat inimile prin credinţă. 

Rom 10.11; Fapt 10.15-43; 1Cor 1.2; 1Pet 1.22; 

10 Acum, dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? 

Mat 23.4; Gal 5.1; 

11 Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus (Iisus).” (Faptele Apostolilor 15; 5-11)

Prin Legea lui Moise se înţelege şi sabatul zilei a şaptea. Esenţa, spiritul Legii morale, nu a dispărut şi nu va dispare niciodată dar forma ei de exprimare şi simbolul sabatului zilei a 7 a s-a împlinit o dată cu venirea lui Isus (Iisus). 

17 Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. 

Rom 3.31; Rom 10.4; Gal 3.24; 

18 Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile. 

Luc 16.17; 

19 Aşa că, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. 

Iac 2.10; 

20 Căci vă spun că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor. 

Rom 9.31; Rom 10.3; (Matei 5; 17-20)

Isus (Iisus) a spus că atâta vreme cât nu va trece cerul şi pământul, nu va trece nici Legea, însă cu precizarea: înainte să se fi întâmplat toate lucrurile. Isus (Iisus) a venit să „împlinească” şi tot ceea ce trebuia să se întâmple, din punct de vedere spiritual s-a întâmplat sau s-a „împlinit.” Salvarea noastră s-a împlinit prin crucea lui Cristos. 

13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvântul şi a zis: „Fraţilor, ascultaţi-mă! 

Fapt 12.17; 

14 Simon a spus cum mai întâi Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. 

Fapt 15.7; 

15 Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: 

16 „După aceea Mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărâmăturile şi-l voi înălţa din nou: 

Amos 9.11-12; 

17 pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu

18 zice Domnul, care face aceste lucruri şi căruia Îi sunt cunoscute din veşnicie.” 

19 De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se întorc la Dumnezeu; 

Fapt 15.28; 1Tes 1.9; 

20 ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de sânge. 

Gen 35.2; Ex 20.3-23; Ezec 20.30; 1Cor 8.1; 1Cor 10.20-28; Apoc 2.14-20; 1Cor 6.9-18; Gal 5.19; Efes 5.3; Col 3.5; 1Tes 4.3; 1Pet 4.3; Gen 9.4; Lev 3.17; Deut 12.16-23; 

21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.” 

Fapt 13.15-27; (Faptele Apostolilor 15 ; 13-21) 

Legea, deci inclusiv ţinerea sabatului era de mult propovăduită, în sinagogile aflate în sinagogile dintre neamuri, deci repetarea ei nu mai avea nici un sens, cu atât mai mult cu cât ea nu mai trebuia ţinută.

22 Atunci apostolii şi prezbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi. 

23 Şi au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiterii şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri care sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune! 

24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea; 

Fapt 15.1; Gal 2.4; Gal 5.12; Tit 1.10-11; 

25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte oameni şi să-i trimitem la voi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, 

26 oamenii aceştia care şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus (Iisus) Hristos. 

Fapt 13.50; Fapt 14.19; 1Cor 15.30; 2Cor 11.23-26; 

27 Am trimis, dar, pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri. 

28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, 

29 adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi!” 

Fapt 15.20; Fapt 21.25; Apoc 2.14-20; Lev 17.14; (Faptele Apostolilor 15; 22-29)

În textul de mai sus este vorba atît despre “tăierea împrejur,” cât şi despre Lege. Isus (Iisus) a spus că Legea nu va trece până nu se vor întâmpla toate lucrurile, dar adunarea Bisericii din Ierusalim a considerat că o dată cu jertfa lui Isus (Iisus) pe cruce Legea s-a împlnit, în forma în care era propovăduită de Moise. Dacă sabatul zilei a 7 a ar fi trebuit cu adevărat ţinut oare nu ar fi precizat adunarea Bisericii din Ierusalim acest lucru, cu atât mai mult cu cât acesta era un obiect de dezbatere între Creştinii dintre neamuri ? Dacă ar trebui ţinut sabatul aş fi primul care să îl ţin, dar nu trebuie, acesta este doar un jug, pe care nici Evreii nu l-au putut purta. Dovada că nu l-au putut purta este tocmai faptul că l-au răstignit pe Isus (Iisus) şi din pricina sabatului.

Ce pot să spun însă este faptul că va venii o vreme când cei credincioşi vor trebui să iasă din Babilonul de religii, căci în interiorul acestuia adevărata credinţă va fi compromisă. Unul dintre manifestările semnului fiarei va putea să fie şi obligativitatea de a ţine duminica, dar va fi numai unul dintre ele, însă semnul lui Dumnezeu este de a avea dragostea lui Cristos şi mărturia Lui, care este Duhul prorociei. Ţinerea legii lui Cristos este precizată în Ioan 13; 34-35. Nu vor rezista decât aceia care fiind legaţi strâns de Cristos, prin Duhul Sfânt, vor primi tot timpul încurajarea şi puterea Sa. Numai prin puterea Sa vom rezista acelor vremuri, care se pregătesc pentru umanitate. Biserica Adventistă de ziua a 7 a s-a închis în sine, a devenit o instituţie rigidă şi îl neglijează pe Cristos şi puterea Duhului Sfânt, ca şi experienţă personală, a fiecărui Creştin. Adventiştii ştiu că nu trebuie să se închine la 'fiară' şi nu se vor închina, dar mesajul lor le foloseşte numai lor şi nu le foloseşte tuturor celor aleşi, din toate confesiunile creştine, tocmai pentru că mesajul este legat de ţinerea zilei de sâmbăta, lucru pe care, în baza N.T. cei mai mulţi Creştini nu îl acceptă. 

 Poruncile lui Dumnezeu sunt concretizate şi condensate toate în una singură şi aceasta este precizată în Ioan 13; 34-35 "Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unii pe alţii; cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii. Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii." Toată Legea şi Prorocii din V.T. se cuprind în această Lege. Cristos a murit ca să ne arate ce înseamnă să practicăm Legea morală a lui Dumnezeu. Lumea a şi fost judecată şi toţi cei care au avut ocazia să creadă în numele Lui şi nu au făcut acest lucru sunt judecaţi, prin chiar acest lucru şi nu sunt judecaţi dacă au ţinut sau nu au ţinut sabatul în ziua de sâmbătă. Dacă ar fi după ţinerea Sabatului Evreii ar fi cei mai favorizaţi la judecată, dar nu este aşa. Cei mântuiţi sunt cei care şi-au pus nădejdea în Cristos, nu în sabatul zilei a 7 a. Da, cele două se contrazic între ele deoarece a ţine sabatul înseamnă a dobândi mântuirea prin fapte, dar justificarea înaintea lui Dumnezeu se face prin credinţă nu prin fapte. Aceasta este învăţătura N.T. Dacă credinţa nu te îndeamnă la ţinerea sabatului, acesta din urmă nu te îndeamnă la credinţă şi nu i-a îndemnat nici pe Evrei. Credinţa însă, prin însăşi natura ei, nu te îndeamnă la ţinerea sabatului, în mod necesar şi sunt foarte mulţi credincioşi, de exemplu Martin Luter, Jan Hus, Calvin, a căror credinţă nu se poate pune la îndoială şi care nu i-a determinat să ţină sabatul zilei a 7 a. 

 Foarte interesent! Este o probă de luptă doctrinală. Cine are dreptate? Pentru un începător, răspunsul este imposibil. Pentru un copil al lui Dumnezeu răspunsul este evident. Toate doctrinele creştine sunt parţiale şi textele biblice pot fi puse unul în contradicţie cu celălalt, deoarece Biblia nu conţine o singură doctrină, ci mai multe. Există mai multe posibilităţi de interpretare a textelor Bibliei dar există doar două categorii de Creştini: 1) Creştini "născuţi din nou" şi 2) Creştini 'lumeşti.' Care este diferenţa? Cine este născut din nou, nu are nevoiesă fie învăţat de oameni, deoarece este învăţat direct de Dumnezeu. Doctrinele noastre umane reflectă limitările noastre, dar Isus (Iisus) a murit pentru toţi copiii Lui. Cine sunt aceştia? Fiecare ştie pentru sine. Nu poţi tu să îmi conteşti calitatea de copil al lui Dumnezeu şi nu pot eu să ţi-o contest ţie. Fiecare dintre noi are convingerile sale proprii şi este o greşeală enormă să judecăm şi să condamnăm oamenii pentru convingerile lor religioase. În orice caz, Pavel a lăsat deschise ambele căi. Cine ţine o zi, pentru Domnul o ţine, ci nu ţine, pentru Domnul nu o ţine. Cum înţelegeţi acest verset? Eu înţeleg că ţinerea unei zile de odihnă sau neţinerea ei este la latitudinea convingerilor fiecărui Creştin. Avem dreptul să avem conştiinţă şi avem dreptul să avem convingeri. Nu este întodeauna nevoie să ne luăm după reţete fixe.

Ceea ce susţin în cartea mea "Biserica celor născuţi din Spirit şi Bisericile corporatiste - Creştinism spiritual şi religie instituţională" este faptul că fiecare doctrină creştină şi fiecare Biserică instituţională cred că ele au dreptate şi că toate celelalte sunt greşite. Acest lucru se întâmplă deoarece, aşa cum ne informează apostolul Pavel în 1 Corinteni cap. 13 cu 9, cunoaştem în parte şi prorocim în parte. Unde este textul biblic, pe care ne putem baza, în pretenţia noastră că este posibil să cunoaştem, fără greşeală, înţelesul complet al Bibliei? Pe ce temei biblic credem că noi şi numai noi avem dreptate şi că o altă interpretare a textelor este exclusă? Întrucât eu nu am descoperit un astfel de temei biblic îi dau perfectă dreptate lui Pavel care lasă ţinerea sabatului la latitudinea conştiinţei fiecăruia dintre noi. Eu cred că nu trebuie ţinut sabatul evreiesc, cu temeiuri biblice, dar nu îi critic şi nu îi judec, pe cei care ţin sabatul în zilele de sâmbătă, respect propriile lor convingeri. Ca să ne schimbăm convingerile unii altora este un lucru extrem de greu, dacă noi deja am meditat la acest subiect. Pe de altă parte, toate doctrinele, absolut toate, conţin inconsecvenţe, în raport cu Biblia şi lucrul acesta se poate dovedi.

Adevărata doctrină creştină, aceea care este proprie adevăratei Biserici a lui Dumnezeu este relativitatea tuturor doctrinelor Bisericilor instituţionale şi tuturor părerilor umane şi menţinerea dragostei de natură divină, ca valoare supremă a Creştinismului. Numai dacă ne iubim unii pe alţii, cum ne-a iubit Cristos, putem spune că suntem ucenicii Lui. (Ioan 13; 34-35) Dacă cineva se străduieşte să creadă că părerile sale sunt infailibile, adică fără greşeală, a intrat deja în aceaşi categorie cu Papalitatea, este sub semnul fiarei 666. Nimeni nu este infailibili şi cine crede că ştie ceva, încă nu a cunoscut cum trebuie să cunoască, text al lui Pavel. Cine se poate mândri că el sau ea înţelege şi poate cuprinde cu mintea infinitul? Dumnezeu reprezintă dimensiunea infinită a realităţii. Este bine să nu scăpăm din vedere acest lucru. Încercaţi să vă gândiţi voi înşivă la conceptul de infinit, la realitatea acestuia. În felul acesta veţi înţelege mai bine despre ce vorbim. Dumnezeu este mult, infinit de mult, mai mare decât Biblia. Aceasta din urmă este doar un indicator, unul destul de fragil, către Dumnezeu.

Există doar două variante viabile. 1) A ţine o zi de odihnă şi 2) A nu ţine nici o zi de odihnă. Dacă ţi o zi de odihnă, atunci da sâmbăta este, ziua de odihnă ţinută de Evrei şi duminica este ziua învierii lui Isus (Iisus), adică ziua Domnului. Dacă însă consideri că sabatul V.T. s-a împlinit, în mod metaforic, în Persoana lui Isus (Iisus), aşa cum susţine, în modul cel mai clar, Pavel, atunci nu ţi nici sâmbăta şi nici duminica. Dragostea este împlinirea Legii. Nimeni, absolut nimeni nu ne poate convinge să devenim Adventişti de ziua a 7 a, dacă Isus (Iisus), care locuieşte în noi, nu ne convinge. De ce nu a cerut adunarea din Ierusalim primilor Creştini să ţină sabatul V.T.? Le-a spus să se ferească doar de pângăririle idolilor, de curvie şi de animale sugrumate. (Faptele Apostolilor 15; 20) De ce nu le-au cerut însă Creştinilor dintre neamuri, care nu ţineau în mod obişnuit sabatul, să ţină, pe lângă cele trei pe care le-au menţionat şi sabatul, ştiut fiind că marea lor majoritate nu intrau în sinagogile evreieşti ? Dacă ţinerea sabatului în ziua a 7 a din săptămână este cu adevărat centrală pentru credinţa creştină, eu sunt convins că adunarea din Ierusalim ar fi făcut o referire expresă la acest lucru. Faptul că exista între neamuri sinagogi evreieşti, remarcat de Iocov, nu înseamnă nicidecum că cei care deveniseră Creştini trebuiau să meargă în acele sinagogi şi să înveţe regulile credinţei iudaice, inclusiv ţinerea sabatului zilei a 7 a, pe care să le completeze cu alte norme, impuse de credinţa creştină. Iacov a spus, pur şi simplu c ăcine doreşte să cunoască religia iudaică o poate face în sinagogile evreieşti, dar pentru Creştini, alte reguli decât cele recomandate de adunarea din Ierusalim nu erau necesare.   

Adventiştii încearcă să pună pe umerii Creştinilor un jug ne necesar şi îi îndepărtează astfel de Dumnezeu. Cui trebuie acordat mai mult credit? Trebuie să credem mai mult pe Elen G. White sau pe apostolul Iacov şi toţi ceilalţi ucenici, care l-au cunoscut pe Isus (Iisus) în mod personal? Pentru cine acordă mai mult credit apostolilor, decât lui Elen G.White, aceast lucru nu cred că li se poate imputa. Să nu uităm că Iacov a fost cel mai iudaizant dintre ucenicii lui Isus (Iisus) şi totuşi el nu a pomenit nimic de obligaţia de a ţine sabatul zilei a şaptea. Concepţia Adventiştilor de ziua a şaptea se bazează pe o construcţie speculativă doctrinală, în care lasă la o parte complet, scrierile apostolului Pavel. Rămăşiţa celor credincioşi, adică sfinţii, este formată din toţi aceia care păzesc porunca lui Isus (Iisus), adică dragostea care se jertfeşte, prin lepădarea de sine şi care fac acest lucru având aceaşi credinţă, ca şi Isus (Iisus). (Ioan 13; 34-35) Ei nu se vor închina 'fiarei,' deoarece vor ieşi din toate instituţiile bisericeşti, care încercă să impună Creştinilor ce trebuie ca aceştia să creadă, doctrinele lor. (Apocalipsa lui Ioan 18; 4) Papalitatea şi toate bisericile instituţionale, inclusiv cea Adventistă de ziua a 7 a, duc un război cu sfinţii, pentru a îi supune pe aceştia regulilor lor şi a îi separa, în acest mod, de Cristos. Singura garanţie, pe care o avem, de a nu ne închina 'fiarei' este să fim într-o relaţie personală strânsă cu Persoana lui Cristos.

Aşa vrea să detaliez un pic un aspect. „Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să îl ispitească i-a pus următoarea întrebare: „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” „Isus (Iisus) i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău.”„Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua asemenea ei este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii,” (Matei 22; 35-40) Ce însemnă expresia „se cuprinde?” Aceasta însemnă că în dragoste sunt incluse, că sunt implicate, că sunt conţinute în mod implicit şi nu, în mod necesarmente explicit toate cele zeci porunci. Cu alte cuvinte, porunca sabatului zilei a 7 a se cuprinde, este inclusă, în mod implicit, în porunca dragostei de natură divină, pe care Dumnezeu o toarnă, în inimile noastre, prin Duhul Sfânt. (Romani 5; 5) De ce îl consideră Adventiştii de ziua a 7 a mincinos pe Isus (Iisus) Cristos? Cuvintele sale sunt extrem de clare. În Coloseni este scris clar : „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Cristos.” (Coloseni 2 ; 16-17) De unde temeiul Adventiştilor de a îi judeca pe cei care nu ţin sabatul zilei a şaptea şi chiar de a îi condamna ca satanici ? Tot Pavel spune: "Voi ţineţi zile, luni, vremi şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi.” (Galateni 4; 10-11)  În alt loc, apostolul Pavel ne spune foarte clar: „Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii : căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.” (Romani 13 ; 8)


 




html website project by Mobirise 1.7.1